Coș de cumpărături
0
£0,00
Povestea buburuzelor
25.05.2026
A fost odată o buburuză mică, cu buline roșii ca apusul și aripi fragile ca o petală de mac. Toți îi spuneau suflet de Buburuză Dar, deși era frumoasă, era tristă. Stătea adesea singură pe o frunză mare și verde și privea cerul, întrebându-se de ce inima ei nu știa să fie fericită.Intr-o dimineață, când roua încă strălucea ca niște diamante pe iarbă, un buburuzoi zglobiu a aterizat lângă ea. Avea bulinele puțin strâmbe și un zâmbet larg, ca și cum ar fi știut un secret minunat
.— Bună! Eu sunt Bunuruzoi cu suflet blând, a spus el. De ce ești atât de tristă?
Buburuza a ridicat din umeri.
— Nu știu … parcă îmi lipsește ceva.
Buburuzoi nu a râs de ea. Nu i-a spus că nu are de ce să fie tristă. În schimb, s-a așezat lângă ea și a privit cerul.
— Vezi norul acela? a întrebat el. Eu cred că seamănă cu o inimă.
Buburuza a clipit. Nu mai văzuse asta până atunci.
— Ai dreptate…
— Hai să găsim mai multe! a spus Buburuzoi, entuziasmat.
Și așa au început să caute forme în nori, să numere furnici grăbite și să asculte cum vântul șoptește printre firele de iarbă.
Buburuzoi îi arăta lumii părțile ei jucăușe, iar Buburuza, încet-încet, începea să zâmbească.
Într-o zi, când soarele era cald și blând, Buburuza i-a spus:
— Știi … când sunt cu tine, nu mai sunt tristă.
Buburuzoi s-a apropiat și i-a atins ușor aripa.
— Nu eu îți dau fericirea. Ea era deja în tine. Eu doar ți-am amintit unde să o cauți.
Buburuza a simțit cum inima îi bate mai ușor, mai luminat. Pentru prima dată, nu mai voia să privească doar cerul … voia să zboare prin el.
Și au zburat împreună - buburuza tristă care învățase să zâmbească și buburuzoiul care o iubea exact așa cum era.
Iar de atunci, ori de câte ori vezi o buburuză pe o frunză, să știi că poate nu e singură. Poate cineva, undeva aproape, o ajută să-și amintească cum să fie fericită. 🐞 🐞
Autor ✍️ Delia Serban