Cand oamenii se transforma in ingeri …

Cand oamenii se transforma in ingeri ?
E legea firii si nu noi hotaram cand, cum si de ce ... nimeni nu are aceasta putere de a sti cand se va sfarsi ...

O vacanta de mult planificata si organizata cu pasi marunti cat sa incapa intr-o luna de zile. Atatea planuri, vise de implinit, momente de petrecut cu cei dragi, intalniri planuite cu prieteni vechi, tranzactii, intelegeri si calatorii multe ... asta cuprindea planul meu maret de vacanta ... dar oare, asta era si planul celui de sus, cel Atotstiutor? 

Se spune ca toate se intampla cu un anumit motiv in viata, ca toate au o ordine si o randuiala, iar daca suntem atenti ... o sa vedem semne ce ni se transmit si ne deschid cumva ochii catre ceea ce va urma ...Calatoria mea de data asta in Romania a fost una initiatica, spirituala, grea, cu mult inteles pe tot parcursul ei ... Am ajuns in locuri neplanificate de mine, "coincidenta" sau plan divin ... am intalnit oameni cu viziuni, de care nu aveam cunostinta, mi s-a aratat, mi s-au zis lucruri de care nu eram constienta, am fost luminata, purificata, certata, imbratisata si binecuvantata atunci cand m-am asteptat mai putin ... am pierdut fiinte dragi mie si mi-as fi dorit sa mai pot sa am timp pentru ele ... Nu a mai fost ... intr-o singura seara mi-am pierdut si tatal si un om drag sufletului meu, un bun prieten. Am crezut ca mai am timp ... am crezut ca mai este timp pentru noi ... dar n-a fost asa. Nu noi hotaram cat timp mai este, nu noi hotaram cand se sfarseste.
Mi s-a spus ca "ce bine ca am fost acasa cand mi-a murit tatal" ... stiu, a sunat ciudat sa tot aud asta in zilele in care imi plangeam parintele ... dar am inteles apoi de ce ma aflam acasa in acele momente ...

S-a intamplat ... asa a fost sa fie, sa mi se dea sansa sa pot petrece macar 4 zile bune alaturi de el, fara sa stiu ca starea lui va lua o intorsatura asa de dureroasa ... am ras, am povestit, am glumit si am facut planuri impreuna ... l-am tinut de mana si i-am promis ca totul va fi bine ... dar n-a fost asa ... pentru ca nu noi hotaram cand si cum va fi ...

M-a asteptat sa vin acasa ca sa poata el sa plece in calatoria catre D-zeu. Acum a fost ales momentul ca el sa se transforme in inger ... atat a fost calatoria lui in aceasta lume ... In aceeasi seara, un prieten de suflet a ales sa insoteasca ceata ingerilor ... mi-as fi dorit sa am timp sa pot sa il revad, sa pot sa imi i-au ramas bun de la el ... dar nu a fost asa ... din pacate nu noi hotaram cand si cum ...

Traim cu ideea ca mai avem timp sa le spuneam celor dragi cat ii iubim, ca avem timp sa vizitam anumite locuri sau anumiti oameni, ca avem timp sa ne impacam cu cei cu care suntem certati, ca avem timp sa facem lucruri impreuna, ca avem timp sa traim asa cum ne dorim si nu am facut-o inca, ca avem timp sa ne imbratisam, sa ne tinem de mana si sa ne iertam intre noi sau pe noi ... si vine timpul acela cand realizam ca e prea tarziu ...

Sunt lucruri in viata care depind de noi, de hotararile noastre, de faptele si cuvintele noastre ... si sunt lucruri, hotarari si momente cand ele sunt hotarate deja de D-zeu.

Am zis ca aceasta calatorie a fost una spirituala si initiatica pentru mine ... Desi nu am planuit, am fost "purtata" in locuri sfinte, biserici si manastiri de care nu aveam cunostinta, calatorii pe care nu le-am planuit deloc, insa D-zeu s-a manifestat prin oamenii din jurul meu care m-au luat cumva sub aripa lor si m-au dus in aceste locuri. Am intalnit in aceste calatorii calugari si preoti care fara sa imi d-au seama mi-au vorbit cu intelesuri si mi-au aratat semne pe care mai tarziu, le-am inteles ... 

Mi s-a spus cum sa ma rog si cui sa ii cer ajutorul, cum sa ma pregatesc pentru ce avea sa se intample. Am inteles mai tarziu de ce s-a intamplat si de ce se va intampla ceea ce se va intampla. D-zeu imi vorbea prin ei. Si nu numai prin ei ... 

O experienta plina de inteles a fost si la intoarcerea mea in Uk, unde in avion, din "intamplare" persoana care a stat langa mine si pe care nu o cunoscusem niciodata si probabil ca nu o voi mai intalni vreodata ... a initiat o conversatie despre cartea pe care o citeam. Dintre miile de carti de pe rafturile uneia dintre manastirile vizitate, una imi atrasese atentia ... "Apocalipsa lui Ioan" ... am ales-o gandindu-ma ca o sa am nevoie pe timpul calatoriei mele spre casa de o carte sa ma tina treaza. Cu siguranta nu a fost intamplatoare alegerea, pentru ca aceasta carte a dus la initierea conversatiei colegului de calatorie. Un moment a fost deajuns si am simtit clar sa i-o ofer cadou acelei persoane. Magulit de gestul meu, se ofera sa facem de fapt schimb de carti, asa ca scoate din geanta o carte si mi-o ofera. Incep sa tremur cand descopar titlul cartii "Dumnezeu in natura" de Ieroschimonah Nil Dorobantu. E ca si cum D-zeu imi vorbeste pas cu pas.

 Incep sa inteleg ca toate alegerile facute si toate vizitele in anumite locuri nu au fost intamplatoare, ca nimic nu se intampla pur si simplu si ca fiecare moment este planuit de D-zeu cu un anumit scop.Un fragment din cartea "Dumnezeu in natura" imi arata inca o data de ce a trebuit ca aceasta carte sa imi fie oferita in acel moment, atunci .
”Cand sufletul este in prada unei dureri mari, nu ne ocupam de starea cerului si ne e indiferent ca afara ploua sau bate vantul; cand sufletul se imbata, in noianul unor bucurii intime,nu ne mai gandim la luni si la ani; cand studii grele ne absorb luarea-aminte, uitam masa si somnul; cand libertatea ne cheama, nu ne uitam la intemperii; cand suntem in primejdie, nu ne mai preocupam de hrana sau de vreme. Vointa tare nu cunoaste aceste cauze pretinse, sanatatea nu-i insasi starea sufletului, ci sufletul sa fie sanatos nu trupul. Sufletul e o fiinta personala care plange uneori, chiar cand pasarile canta si cand florile-si raspandesc parfumul lor."
D-zeu e in tot si in toate si toate se intampla sub intelepciunea lui.

Cand oamenii se transforma in ingeri? 

Cand hotaraste D-zeu ... 🤍